Tulburarea schizo-afectivă este o afecțiune complexă care combină simptome specifice schizofreniei cu simptome afective, cum ar fi depresia sau mania. Este o tulburare gravă, relativ rar întâlnită, dar de mare interes pentru domeniul psihiatriei datorită impactului semnificativ asupra vieții persoanelor afectate. Prin înțelegerea caracteristicilor acestei afecțiuni, a cauzelor posibile și a opțiunilor de tratament, putem sprijini un diagnostic corect și o abordare terapeutică eficientă.
Ce este tulburarea schizo-afectivă?
Tulburarea schizo-afectivă este o afecțiune mintală, caracterizată printr-o combinație de simptome psihotice, cum ar fi halucinațiile și ideatia deliranta (specifice schizofreniei), împreună cu simptome afective (tulburări ale dispoziției), cum ar fi episoadele depresive sau maniacale. Persoanele afectate pot experimenta stări în care aceste simptome apar simultan sau la intervale de timp diferite.
Tipuri de tulburare schizo-afectivă:
Tipul bipolar – care include episoade maniacale, depresive sau mixte (mania este o stare de euforie sau iritabilitate intensă, uneori însoțită de impulsivitate sau hiperactivitate).
Tipul depresiv – caracterizat prin episoade de depresie majoră fără manie.
Simptome
Simptomele tulburării schizo-afective variaza în funcție de tipul afecțiunii și de intensitatea acesteia. Ele se împart în simptome psihotice și simptome ale dispoziției:
Simptome psihotice (specifice schizofreniei)
Halucinații – percepții false, cum ar fi auzirea unor voci care nu există.
Idei delirante – credințe fixe și false, neconforme cu realitatea, precum senzația de a fi urmărit sau de a avea puteri speciale.
Gândire dezorganizată – dificultăți în exprimarea clară a gândurilor, ceea ce poate duce la un discurs dezorganizat și incoerent.
Comportament anormal – manifestări care par bizare sau nepotrivite contextului.
Simptome ale dispoziției (specifice tulburărilor afective)
Episoade maniacale – stări de euforie intensă, energie crescută, agitație, impulsivitate și comportament riscant.
Episoade depresive – tristețe profundă, pierderea interesului pentru activitățile obișnuite, oboseală cronică, sentimente de inutilitate sau vinovăție, și, uneori, idei suicidare.
Cauze și factori de risc
Cauzele exacte ale tulburării schizo-afective nu sunt complet înțelese, dar cercetările sugerează o combinație de factori genetici, biochimici și de mediu, care pot contribui la apariția acesteia.
Factori genetici – Persoanele care au rude de gradul întâi cu schizofrenie, tulburare bipolară sau tulburare depresivă au un risc mai mare de a dezvolta tulburare schizo-afectivă. Aceasta sugerează că anumite gene sunt implicate în predispoziția către tulburări mintale complexe.
Factori de mediu – Factori externi, cum ar fi stresul extrem, abuzul fizic sau psihologic în copilărie și traumatismele emoționale, pot crește riscul de a dezvolta tulburări psihice severe, inclusiv tulburarea schizo-afectivă.
Disfuncții biochimice – Anomaliile în neurotransmițători precum dopamina și serotonina pot afecta echilibrul chimic al creierului, influențând dispoziția și gândirea. Aceste dezechilibre pot contribui la apariția simptomelor psihotice și a episoadelor afective.
Factori psihosociali – Persoanele care trăiesc în medii stresante, au relații tensionate sau se confruntă cu traume repetate sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta tulburări psihice complexe.
Diagnostic
Diagnosticul tulburării schizo-afective necesită o evaluare psihiatrică amănunțită, deoarece simptomele acestei afecțiuni se suprapun cu cele ale schizofreniei, tulburării bipolare și tulburărilor depresive. Medicul psihiatru va folosi o combinație de interviuri, evaluări psihologice și uneori teste imagistice pentru a elimina alte posibile cauze ale simptomelor, cum ar fi bolile neurologice.
Pentru a fi diagnosticată, persoana trebuie să prezinte simptome psihotice pe o perioadă de cel puțin două săptămâni, chiar și în absența simptomelor afective.
Tratament
Tratamentul tulburării schizo-afective este multidisciplinar și adesea implică atât medicație, cât și terapii psihosociale.
Medicație
Antipsihotice – pentru a controla simptomele psihotice, cum ar fi halucinațiile și iluziile.
Stabilizatori ai dispoziției – cum ar fi litiul, care poate ajuta la echilibrarea dispoziției și la prevenirea episoadelor maniacale.
Antidepresive – utilizate în cazul simptomelor depresive.
Psihoterapie
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) – ajută persoana să recunoască și să gestioneze gândurile negative sau nerealiste și să dezvolte abilități de adaptare.
Terapia de susținere – consilierea regulată ajută la crearea unui sistem de sprijin emoțional și la dezvoltarea unor strategii de gestionare a stresului.
Reabilitarea psiho-socială – include suportul social, terapia ocupațională și învățarea abilităților de viață independentă.
Sprijin familial și psihosocial
Educația membrilor familiei și a prietenilor poate ajuta la reducerea stresului și la crearea unui mediu de sprijin. Grupurile de suport sunt, de asemenea, benefice, oferind oportunitatea de a învăța din experiențele altora și de a înțelege mai bine boala.
Intervenții pe termen lung
Deoarece tulburarea schizo-afectivă este o afecțiune cronică, tratamentul poate fi necesar pe o durată lungă de timp pentru a menține simptomele sub control. Monitorizarea periodică este esențială pentru a ajusta tratamentul și a preveni recidivele.
Concluzie
Tulburarea schizo-afectivă este o afecțiune complexă care afectează profund gândirea, dispoziția și viața socială a persoanei. Deși este o afecțiune cronică, tratamentele moderne oferă modalități eficiente de gestionare a simptomelor, îmbunătățind calitatea vieții pacienților. Prin diagnosticare și tratament adecvat, persoanele afectate pot obține sprijinul necesar pentru a duce o viață mai echilibrată și mai satisfăcătoare.
Sunteti in cautarea unui psiholog din Iasi? Apelați la un psiholog sau la un psihoterapeut bun din Iasi!
Dacă aveți nevoie de un psiholog sau de un psihoterapeut din Iasi, pentru a urma ședințe de psihoterapie sau consiliere psihologica, psiholog Iasi Simona Curelaru vă oferă susținere și îndrumare, în rezolvarea problemelor cu care vă confruntați.