Fenomenul cunoscut sub numele de “dispersia responsabilității” este o realitate psihologică ce afectează comportamentul uman în moduri subtile, dar profunde. De la accidente rutiere ignorate în mijlocul mulțimii, până la eșecuri instituționale grave, acest mecanism stă adesea la baza pasivității collective, în fața unor situații critice.
Ce este dispersia responsabilității?
Dispersia responsabilității (în engleză: diffusion of responsibility) este un fenomen psihologic în care indivizii se simt mai puțin responsabili să acționeze într-o situație de urgență, atunci când sunt în prezența altor persoane. Cu cât mai mulți oameni sunt martori la un eveniment, cu atât mai puțin probabil este ca cineva să intervină.
Originea conceptului
Fenomenul a fost popularizat în urma cazului Kitty Genovese, o tânără ucisă în New York în 1964. Se presupunea că zeci de vecini au auzit sau au văzut atacul, dar niciunul nu a intervenit sau nu a sunat imediat la poliție. Deși relatarea inițială a fost exagerată, ea a dus la cercetări importante în psihologia socială, realizate de Bibb Latané și John Darley.
Cauze ale dispersiei responsabilității
Ambiguitatea situației
Oamenii nu sunt siguri dacă este nevoie de intervenție sau nu, așteptând un semn de la ceilalți.
Presiunea conformismului
Când nimeni nu acționează, presupunem că nu este necesar — sau corect — să acționăm.
Delegarea inconștientă
Presupunem că "altcineva" (un lider, o autoritate, un profesionist) va lua măsuri.
Frica de a greși
Ne este teamă să intervenim din cauza riscului de ridicol, reacții negative sau implicare legală.
Exemple din viața reală
La locul de muncă: Un angajat observă un risc de securitate, dar nu îl raportează, gândind că „sigur știe cineva mai sus”.
În școală: Un elev este hărțuit în fața clasei, iar colegii asistă pasiv.
Pe rețelele sociale: Informații false se răspândesc, dar puțini se simt responsabili să le verifice sau să le combată.
În instituții: În cazuri de abuz sau corupție, mai multe departamente evită acțiunea, fiecare asumând că nu e „în responsabilitatea lor directă”.
Consecințe sociale
Pasivitate colectivă în situații de criză
Eșecuri morale și lipsa de asumare
Scăderea eficienței instituționale
Normalizarea nepăsării
Cum putem combate dispersia responsabilității?
Claritatea rolurilor
Stabilirea responsabilităților individuale reduce ambiguitatea și pasivitatea.
Educația empatică și civică
Oferirea de exemple și antrenamente despre cum să reacționăm în mod proactiv.
Încurajarea asumării individuale
Chiar și în grupuri mari, cineva trebuie să fie primul care rupe cercul tăcerii.
Intervenția directă
Îndreptarea atenției către o persoană („Tu, sună la 112!”) crește șansa de reacție.
Concluzie
Dispersia responsabilității ne amintește că simpla prezență a altora nu garantează intervenția. Din contră, în grupuri mari, responsabilitatea devine o iluzie diluată. Recunoașterea acestui fenomen și cultivarea unei culturi a implicării pot face diferența între nepăsare și acțiune, între pasivitate și curajul de a schimba ceva.
Sunteti in cautarea unui psiholog din Iasi? Apelați la un psiholog sau la un psihoterapeut bun din Iasi!
Dacă aveți nevoie de un psiholog sau de un psihoterapeut din Iasi, pentru a urma ședințe de psihoterapie sau consiliere psihologica, psiholog Iasi Simona Curelaru vă oferă susținere și îndrumare, în rezolvarea problemelor cu care vă confruntați.