Sindromul Stockholm este un fenomen psihologic complex, în care o victimă dezvoltă atașament emoțional, simpatie sau chiar loialitate față de agresorul său. Deși pare contraintuitiv, această reacție este o formă de mecanism de apărare și a fost observată în contexte precum răpiri, abuzuri domestice, relații toxice sau situații de captivitate extremă.
Originea termenului
Termenul „Sindromul Stockholm” a fost folosit pentru prima dată după un jaf bancar care a avut loc în 1973 în Stockholm, Suedia. În timpul jafului, mai mulți angajați ai băncii au fost luați ostatici timp de șase zile. Surprinzător, după eliberare, ostaticii au refuzat să depună mărturie împotriva agresorilor și chiar au manifestat empatie și atașament față de aceștia. Unii dintre ei au rămas în contact cu răpitorii mult timp după incident.
Cum apare sindromul Stockholm?
Sindromul apare, de regulă, în situații de stres intens, când victima percepe că viața ei este în pericol și că nu are scăpare. Într-un astfel de context:
- · Orice act de aparentă „bunăvoință” din partea agresorului (de exemplu, nu rănește victima sau îi oferă apă) poate fi interpretat ca un gest pozitiv.
- · Victima încearcă să creeze o relație umană cu agresorul, ca strategie inconștientă de supraviețuire.
- · Apare o disociere psihologică între realitatea abuzului și nevoia de a găsi sens și speranță în acea situație.
Caracteristici
Persoanele care dezvoltă sindromul Stockholm prezinta:
- · Empatie față de agresor, uneori mai multa decât față de autorități, sau fata de cei care încearcă să le ajute.
- · Sentiment de recunoștință față de agresor pentru că nu le-a rănit „mai mult”.
- · Justificarea comportamentului abuziv, crezând că agresorul are „motive întemeiate”.
- · Rezistență sau teamă de a scăpa, chiar și când li se oferă șansa.
Exemple și contexte
Sindromul Stockholm nu se manifestă doar în cazuri de răpire. Poate apărea și în:
- · Relații abuzive, în care partenerul toxic alternează comportamentul violent cu afecțiune aparentă.
- · Trafic de persoane, unde victima ajunge să se identifice cu traficanții.
- · Culturi religioase sau organizații coercitive, unde liderii sunt idealizați în ciuda abuzurilor.
Este sindromul Stockholm o tulburare mentală?
Nu. Sindromul Stockholm nu este recunoscut oficial ca o tulburare mentală în manualele de diagnostic precum DSM-5 sau ICD-11. Este considerat mai degrabă un fenomen comportamental și emoțional, un mecanism adaptativ în condiții extreme.
Cum se poate trata?
Recuperarea implică:
- · Terapie psihologică, în special terapia cognitiv-comportamentală sau terapia traumei.
- · Sprijin emoțional din partea familiei, prietenilor și consilierilor specializați.
- · Timp și înțelegere, deoarece sentimentele victimei sunt adesea contradictorii și greu de procesat.
Concluzie
Sindromul Stockholm ne arată cât de complexă este mintea umană și cum, în condiții extreme, instinctul de supraviețuire poate genera comportamente care sfidează logica. În loc să judecăm victimele, este esențial să înțelegem mecanismele psihologice care stau la baza reacțiilor lor și să le oferim sprijinul de care au nevoie pentru a se vindeca.
Sunteti in cautarea unui psiholog din Iasi? Apelați la un psiholog sau la un psihoterapeut bun din Iasi!
Dacă aveți nevoie de un psiholog sau de un psihoterapeut din Iasi, pentru a urma ședințe de psihoterapie sau consiliere psihologica, psiholog Iasi Simona Curelaru vă oferă susținere și îndrumare, în rezolvarea problemelor cu care vă confruntați.